Când îi dăduseră tuleiele, după unii cam multe, colinda dezlegat prin gaşca pădurilor, a lacurilor şi izvoarelor, adică îl cam durea-n nulă de oameni.Apoi gagiul a plecat la Viena, fără să fie un tocilar căcăcios, îl cam durea-n paişpe de studii. Stătea nopţile şi fuma şi bea cafele cu câte-o carte care i se părea lui interesantă.
Întors în ţară, nu şi-a terminat studiile, stătea-n cămăruţe-nchiriate şi-şi recita cu voce tare poeziile să-i dispere pe vecini. Mânca pâine, brânză şi bea bere.
Când ajungea fără lovele, era copyright-er la un ziar politic al vremii, deşi nu prea le-avea el cu politica. Cum el însuşi zicea, se masturba intelectual.
Gagicile erau moarte după el când le băga din top şi din buzunar, de la lolite inocente la cucoane nesatisfăcute. Îndeosebi o fufă ce se bagabonţea şi cu alţii (cu Caragiale, de pildă), de altfel măritată - îl juca pe degete ca pe-un fraier. Şi ea scria poezii, dar second hand.
Era tare Eminescu. Îi băga pe toţi în mă-sa şi făcea ce voia. O mai lua el razna aşa.
Din cauza asta, fiind în România, evident că s-au găsit nişte proşti "care-au avut grijă de el".
[Fu]tu-i neamul nevoii, obişnuia să-njure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu