Când printre valuri ce saltă
Pe baltă
În ritm uşor,
Lebăda albă cu-aripele-n vânturi
În cânturi
Se leagănă-n dor ;
Aripele-i albe în apa cea caldă
Le scaldă,
Din ele bătând,
Şi-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde
Le-ntinde:
O barcă de vânt.
Este vorba despre un eveniment poetic aparte: bătaia din aripi a unei lebede la vremea împerecherii (se leagănă-n dor). Dar este de preferat să fie citită fără a te gândi la sensul frazei, ca o incantaţie. Are o muzicalitate extraordinară, tipic eminesciană, arătând prin asta şi valenţe ale limbii române: o anumită caldură, blândeţe interioară. Aproape toate rimele sunt mari (saltă-baltă, caldă-scaldă, oglinde-întinde), iar aliteraţia este excelent folosită (aripele-i albe în apa cea caldă).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu