ana leskova la masa lui eminescu

cred că anna lesko a auzit de eminescu de la sabin bălașa, așa că iat-o la masa omului deplin al culturii românești. ar fi fost mai bine să se tolănească goală (ceea ce nu știm dacă nu e pe dedesubt). lui eminescu îi plăceau vampele.

de 15 ianuarie

cea mai fericită zi a lui eminescu

ziua de 4/16 fevr. 876 a fost cea mai fericită a vieţii mele. au am ţinut pe veronica în braţe, şi am strâns-o la piept, am sărutat-o. ea mi-a dăruit flori albastre ep care le voi ţinea toată viaţa mea. draga mamei. ce frumoasă e, ce dulce-i gura ei cea moale şi fină, obrazul ei atât de...

în 1875 vara s-a întâmplat în locuinţa* femeii lui***, după aceasta a mai avut relaţii cu... precum singură a mărturisit. ce vită ai fost (nefiind decât manta de vreme rea). iată unde conduce idealismul!!! (1880 iulie)

performanţele erotice ale lui eminescu

n-am vrut să pun pe paginile sfinte îndoielile mele. fost-a ea mulţămită de mine? avut-a ea acea culme pe care trebuie s-o aibă cineva în cea mai intimă-mbrăţişare... copila mea cea sperioasă? să am această siguranţă numai - atunci aş fi fericit... sigur este însă că ea nu e dintre acele naturi voluptoase cari sug plăcerea din ochii iubitului şi din măduva lui... ea e pudică, timidă în acest punct, şi cu toate astea dacă aş fi putu satisface... ea mi-a spus că a fost satisfăcută de trei ori... o, de-aş şti aceasta numai!

la 24 de ani

când ai vârsta de 24 de ani şi priveşti înapoi propria-ţi viaţă trecută, începând cu anii copilăriei, ţi se pare că ai trăit un secol. cât de însorit (senin) se desfăşoară totul - această lume ce pare nesfârşită şi care se pierde etern în tinereţe, pentru că nu se prevede un sfârşit al timpului. copilul e un geniu. asemeni acestuia mai are încă în perspectivă o lume a ideilor - privirea clară, isteaţă, lipsa de conştienţă a caracterului trecător al tuturor fantasmelor au întărit această idee în jurul său. lumea copiilor e minunată. la aceasta (servesc) direct glumele sale şi basmele actualizate şi prietenii sãi. [ Wenn man 75r 24 Jahre alt ist und auf sein eigen vergangenes Leben zurük blickt, von den Kindjahren an, so scheint es enem ein Jahrhundert gelebt zu haben. Wie sonnig gestaltet sich das alles — diese unendlich scheinende Welt u[nd] die in der Jugend ewig schwi[n]dend' weil noch auf kein Ende albgesehene Zeit. Das Kind ist ein Genie — gleich dieser hat er noch eine Welt der Ideen vor sich — der klare, kluge Blick, das Unbewusste der Vergänglichkeit aller Erscheinungen, erstarte um ihn diese Erscheinung. Die Welt der Kinder ist wunderschön. Dazu sind seine Scherzen u[nd] Sagen gegenwärtige u[nd] seine Freunde unmittelbar.]

cugetări

nu există oameni mai neînduplecaţi şi mai duri decât cei preocupaţi într-una de nefericirea lor.

*

contrazi-te singur şi vei găsi pace.

*

ocazia e iute la fugă şi leneşă la întors.

*

mulţi lucrează, dar puţini gândesc.

*

cine preferă fete femeilor e ca acel ce preferă pe ucenici maestrului.

*

om de spirit e acela care-n fundul inimii lui râde de toţi şi de toate. om de geniu e cel ce râde de el însuşi.

*

a iubi? a avea vreme de pierdut. cine n-are vreme nu iubeşte.

*

ce bine că oamenii sunt atât de proşti.

mihai eminescu, opere, vol.xv, (fragmentarium. addenda), editura academiei române, bucureşti, 1993, p. 22, pp.1054 - 1058

mihai eminescu ar fi avut 159 de ani...

Lacul lui Eminescu

de Alex Ciotir

Acesta este lacul “Mihai Eminescu” de la Ipoteşti, Botoşani, locul natal al poetului M.Eminescu.

Ar fi trebuit să fie un loc de promenadă, un loc în mijlocul naturii, un loc care să te ducă oarecum cu gândul la poezia lui Eminescu, un loc care să-ţi ofere linişte sufletească.

În schimb nu găseşti o bancă pe care să te aşezi, mizerie la tot pasul, dacă nu eşti atent poţi aluneca pe o coajă de banană sau pe nişte cartoane pentru mici, peturi de bere, chiştoace de ţigări, etc.

Tot felul de alcoolici vin la lac să pescuiască, se îmbată, fac mizerie, înjură. Dacă îţi trece cumva prin cap să te îndrepţi către Observator pentru a mai simţi şi tu aerul curat din pădure sau să mai vezi şi tu o floare, un muşchi de copac,etc. ţi-ai ales prost momentul că orăşenii la cât de comozi sunt vin şi poluează aerul din pădure circulând cât e ziua de mare, pe acele poteci, cu motoscuterele. Oamenii merg câţiva kilometri în afara oraşului ca să găsească ceva mai rău decât îţi poţi imagina în chiar zonele mărginaşe din Botoşani. Nu convine nimănui, dar nu poţi lua măsuri administrative în probleme de mentalitate.


Aceste broscuţe sunt singurele care cred că mai recită între ele poeziile lui Eminescu pentru că omuleţii de prin zonă folosesc acest lac drept loc pentru grătar, loc pentru scandalurile conjugale, loc “al iubirii” tinerilor, loc al beţivanilor, loc al pescarilor, loc de fumat, loc de distrus copacii, loc de călcat iarba, loc de urlat, loc de înjurat, etc. Să fim noi sănătoşi că natura nu se supără pe noi. Punct !

Izvorul lui Eminescu?

Ştiţi de ce sursa de apă din fundul Cişmigiului se cheamă Izvorul lui Eminescu?

Ne spune Ioana Pârvulescu în revista Pe tocuri, aici:
Locuiesc pe Strada Şipotul Fântânilor. Şi atunci când mi-am ales acest bloc, din reajma Cişmigiului, a contat şi frumosul nume al străzii. Iar numele străzii se explică prin apropierea de izvoarele din Cişmigiu, între care şi celebrul Izvor al lui Eminescu, cândva socotit a avea apa cea mai bună din toată Capitala. Şi-acum surpriza: ştii de ce se numea izvorul aşa? Pentru că Eminescu a locuit în apropiere şi-şi potolea setea de la apa limpede şi rece a izvorului din Cişmigiu. Hazardul face ca blocul în care locuiesc să fie cam pe locul fostei lui case. Asta mă mai consolează că stau la bloc. M-am născut în casă şi-i port nostalgia în „minte, inimă şi literatură”.

La adresa unde locuieşte scriitoarea am fost şi eu la Lorgean Theatre.
imaginea de aici

Eminescu era emo

de Cerber

Eram în clasă ieri, în timpul orei de economie, şi în timp ce mă strofocam să fiu atent la ce zice profu’, la cât e ceasul şi să pretind că sunt serios, mi-am închipuit un lucru. Ce fel de copii ar fi fost scriitorii pe care îi studiem la şcoală. Ce fel de tineri ar fi fost dacă ar fi trăit în zilele de azi, evident.

Primul în gând mi-a venit Eminescu, marele geniu indubitabil. Cum s-ar fi comportat el în era computerului şi internetului? Păi cum? Ar fi fost în primul rând blogger. Ar fi avut un pseudonim de genul “geniupustiu”, un blog cu multe view-uri venite de pe pagina lui de hi5. Ar fi fost un adolescent trist şi neînţeles care şi-ar publica poeziile fără sens şi întamplările care l-au făcut să-şi plângă de milă până când adoarme.

Bineînteles că Eminescu ar fi fost emo, un adolescent răzvrătit care merge la şcoală cu căştile de la MP3 în ureche, ascultând formaţii obscure şi încercând să-şi aranjeze cât mai bine şuviţa de păr peste ochi fără să-şi strice liniile de dermatograf negru de la ochi. Ar purta blugi strâmţi, tenişi negri cu cranii şi un tricou mulat cu simboluri dubioase sau cu nume de formaţii macabre.

Eminescu ar fuma Kent pe la colţuri, ca să nu îl vadă profesorii şi şi-ar da jos cerceii din buză şi sprânceană ca să nu intre în belele. Cu siguranţă ar sta neobservat în ultima bancă, atunci când nu chiuleşte, desigur, o bancă mâzgălită cu tot felul de cruci, pentagrame, versuri din melodii şi cranii în abundenţă.

Ar sta în pauze şi în timpul liber cu prietenul său bun Ram sau John, mare fan al genului hardcore, care cântă la chitară dar încă nu a învăţat să o acordeze şi care se dă fan înfocat Metallica dar nu ştie să numească nici membrii formaţiei, darămite două albume. Împreună îşi doresc să facă o formaţie numită “Luceafăr”, dar în afară de chitara lui Creangă nu au decât un potenţial talent în a scrie versuri.

Mihai, sau mai bine Mike, că aşa e cool, să te cheme ca la Linkin Park, ar fi genul care şi-ar face poze pentru hi5 singur, din unghiuri cât mai caudate, numai ca apoi să le modifice pe calculator, ca să arate cât mai fain şi mai trist ca apoi să devină vorba grupului de prieteni de pe net care îl consideră un fel de erou pentru stilul său rebel.

Vero, prietena sa de câţiva ani încoace este mereu alături când Mihai e deprimat. În zilele ploioase stau îmbăţişaţi pe canapea ascultând balade rock. Camerei lui îi zic “Bojdeuca” pentru că limbajul arhaic e foarte retro şi a fi retro este foarte la modă. Ea l-a pus să-şi lase barbă pentru că a fi emo şi a avea cioc este un lucru absolute necesar.

Vineri seara iese în oraş cu prietenii săi care îi seamănă leit în stil şi comportament. Stau în skate-park şi beau bere la PET. Ram vine de obicei cu chitara dezacordată şi după ce căntă mereu acelaşi repertoriu, îl acompaniază în funal pe Mihai când acesta îşi recită ultimele creaţii. Aceste ieşiri sunt numite din amuzament “Convorbiri Literare” şi sunt foarte apreciate de toţi eventualii participanţi.

Viaţa lui Eminescu ar fi fost în mare aceeaşi, dar de nerecunoscut faţă de varianta reală pe care o ştim cu toţii. Oare câţi Eminescu nedescoperiţi există astăzi, fie ei ignoraţi de lume şi consideraţi fără valoare, fie ei ignoranţi, fiindu-le frică să se afirme de frică să nu fie considraţi ciudaţi şi respinşi de societate.

Articol postat pe http://cerber.wordpress.com/

Eminescu şi în Elveţia

Eminescu - The Last Romantic - în Elevţia (Vevey)
via pantacruel