Cum stau Alecsandri şi Maiorescu?

de Arthur Suciu

Mitul lui Eminescu a fost de natură să oculteze importanţa a două mari personalităţi ale epocii sale: Este vorba despre Vasile Alecsandri şi Titu Maiorescu:

În legătură cu primul, se invocă în continuare faimoasele (devenite exasperante) sale versuri referitoare la Eminescu:

"E unul care cântă mai dulce decât mine?

Cu-atât mai bine ţării şi lui cu-atât mai bine"...,

uitându-se de fiecare dată semnul întrebării de la finalul primului vers. Alecsandri este prea mult văzut ca un premergător al lui Eminescu, deşi cel puţin opera sa dramatică este net superioară celei eminesciene (Alecsandri este şi unul din pilonii teatrului românesc).

Pe lângă Eminescu, ale cărui convingeri politice sunt ciudate chiar şi pentru epoca în care a trăit, Alecsandri a avut o certă vocaţie democratică. "Veselul Alexandri" era destul de trist spre sfârşitul vieţii, dar lucrul acesta a rămas aproape neştiut din cauza etichetării eminesciene.

La fel, Maiorescu este în continuare prea mult legat de Eminescu, ca şi cum opera poetului l-a făcut mare pe critic. Dar Maiorescu a fost probabil cea mai lucidă şi mai constructivă figură a epocii lui. Printre altele, a înfiinţat două universităţi, a deschis practic calea unui învăţământ superior autentic, a scris prima carte de logică din cultura română. Maiorescu a făcut imens pentru România.

Eminescu mai degrabă le datorează celor doi decât ei lui.