eminescu, mon amour: Apariţie

Eminescul popular

Atît de şmecheră
parodie după Atât de fragedă)

Atît de şmecheră, nu-mi semeni,
Te dai subtil după cireş,
Depănuşezi sărmanii oameni
Prin crîşme, seara, cînd mai ieşi.

De întîlnesti un tip mai moale,
Îl iei mereu peste picior,
Te-mbraci, din cap şi pînă-n poale,
Pe banii lui, zîmbind uşor.

Îţi cumperi blănuri scumpe, rochii,
Şi cardul îi goleşti, pe loc,
Apoi te vaiţi, rotindu-ţi ochii,
Că n-ai avut nicicînd noroc.

Tu sentimente n-ai, iubire,
Doar inventezi, candid, poveşti,
Nu mai rînji! Mă scoţi din fire
Şi-o să-ţi arăt ce poamă eşti!

Te vinzi, lasciv, doar pentr-o noapte,
Deşi promiţi credinţă-n veci,
Mimezi tandreţea, false şoapte
Rosteşti cu buze veşnic reci.

Mai debitezi o cugetare,
Mai spargi un cont, cu mîini fierbinţi,
Nu te gîndesti la renunţare
Şi-ţi satisfaci orice dorinţi.

Prea mulţi nababi, se ştie bine,
S-au perindat prin patul tău,
Tu juri că te gîndeşti la mine
Şi nu la Mercedesul meu!

Repeţi, etern, că n-ai vreo vină,
Şi-mi ceri, spăşită, să te iert,
Însă factura de lumină
N-am s-o plătesc iar, în deşert.

Mă rog cu rîvnă la icoană,
La Filoftei şi la Marii,
Şi am să dau chiar de pomană,
Să pleci la turci, să nu mai vii!

Apariţie

0 comentarii: